Bullying la Questfield International College, management educațional contestat

Fenomenul bullyingului în mediul școlar necesită o abordare structurată și responsabilă din partea instituțiilor de învățământ, având în vedere impactul său asupra dezvoltării emoționale și psihologice a elevilor. Răspunsul instituțional trebuie să fie documentat și transparent, pentru a asigura protecția elevilor și pentru a preveni perpetuarea unor comportamente dăunătoare.

Bullying la Questfield International College, management educațional contestat

Investigația realizată pe baza documentelor și corespondenței furnizate redacției semnalează o situație de bullying sistematic petrecută pe o perioadă de peste opt luni în cadrul Școlii Questfield Pipera, care ar fi implicat jigniri repetate, stigmatizare medicală și presiuni asupra familiei copilului afectat. Deși aceste aspecte au fost aduse în mod repetat în atenția conducerii și fondatoarei instituției, nu există dovezi documentate privind intervenții concrete și măsuri administrative aplicate.

Situația semnalată: bullying repetat fără măsuri documentate

Conform materialelor puse la dispoziție și relatărilor familiei, elevul vizat ar fi fost supus unor comportamente agresive zilnice, incluzând jigniri directe, umiliri în fața colegilor și excludere socială, manifestate în timpul orelor și pauzelor. Aceste incidente ar fi fost cunoscute de cadrele didactice, însă din analiza corespondenței nu rezultă existența unor răspunsuri scrise sau măsuri oficiale care să ateste intervenții eficiente. Intervențiile consemnate par să fi fost limitate la discuții informale, fără procese-verbale sau planuri de acțiune clare.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire

Un aspect grav al cazului îl reprezintă utilizarea repetată a unei etichete medicale cu caracter degradant, folosită în contextul școlar exclusiv ca mijloc de marginalizare și ridiculizare. Specialiștii consultați consideră că, indiferent de validitatea unei afecțiuni, o astfel de practică constituie o formă severă de bullying, cu efecte negative profunde asupra copilului. Documentele analizate indică faptul că această stigmatizare a fost tolerată în mediul școlii fără o reacție oficială clară sau măsuri disciplinare.

Comunicări repetate și lipsa răspunsurilor oficiale

Familia copilului a transmis în mod documentat numeroase sesizări scrise către învățătoare, director și fondatoarea școlii, solicitând intervenție și protecție. Cu toate acestea, din documentele disponibile nu reiese existența unor răspunsuri scrise care să ateste declanșarea unor proceduri interne, aplicarea unor sancțiuni sau monitorizarea formală a situației. Gestionarea cazului pare să fi fost predominant informală, bazată pe promisiuni verbale și minimalizarea gravității situației.

Presiuni de retragere și excludere mascată

Potrivit corespondenței și relatărilor, familia a resimțit presiuni explicite sau implicite de a-și retrage copilul din școală, prin mesaje de tipul „dacă nu vă convine, poate nu este școala potrivită”. Astfel de afirmații pot fi interpretate ca un mecanism de excludere mascată, prin care problema este eliminată odată cu plecarea copilului afectat, evitându-se intervenția reală și protecția acestuia.

Confidențialitatea informațiilor și expunerea elevului

Familia a solicitat în mod expres păstrarea confidențialității datelor referitoare la situația copilului, având în vedere riscul afectării echilibrului său emoțional. Cu toate acestea, documentele și relatările indică faptul că informații sensibile ar fi fost diseminate în mediul clasei, copilul fiind interpelat public în mod inadecvat de cadre didactice. Specialiștii consideră că această practică poate constitui o formă de presiune psihologică instituțională.

Răspunsul fondatoarei și reacția instituțională

Un moment relevant în gestionarea situației este răspunsul atribuit fondatoarei Fabiola Hosu, care ar fi formulat o afirmație ce poate fi interpretată ca o presiune de retragere: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această declarație, conform familiei, a fost făcută după luni de sesizări scrise fără răspunsuri oficiale și fără măsuri concrete. Redacția a solicitat un punct de vedere oficial al instituției, care nu a fost transmis până la momentul publicării.

Documentul informal ca răspuns administrativ

În locul unor decizii sau rapoarte oficiale, conducerea Școlii Questfield Pipera a pus la dispoziție un formular de tip Family Meeting Form, care consemnează existența unor discuții, dar nu specifică responsabilități, termene sau măsuri concrete. Din perspectiva jurnalistică, acest document nu asigură trasabilitatea și asumarea necesare pentru gestionarea unei situații de bullying cu implicații emoționale serioase.

Impactul emoțional confirmat prin raport psihologic

Un raport psihologic detaliat, însoțit de o adeverință medicală, atestă efectele emoționale grave asupra copilului, cauzate de expunerea prelungită la bullying în cadrul școlii. Aceste efecte includ anxietate accentuată, retragere socială și pierderea sentimentului de siguranță. Documentul subliniază importanța unei intervenții instituționale adecvate, inexistente în cazul analizat.

• Sesizări scrise repetate fără răspunsuri documentate;
• Comportamente agresive și stigmatizare medicală constante;
• Lipsa măsurilor administrative oficiale și monitorizare;
• Presiuni pentru retragerea copilului din școală;
• Încălcarea confidențialității și expunerea elevului;
• Documentație administrativă insuficientă și informală;
• Confirmarea impactului psihologic prin raport clinic;
• Răspunsul instituțional minimalizator și întârziat.

Într-un comunicat ulterior, datat 27 ianuarie 2026, conducerea Questfield International College a redus gravitatea situațiilor reclamate, calificându-le drept „interacțiuni spontane dintre copii”, în contradicție cu documentele și sesizările anterioare ale familiei. Această poziționare ridică întrebări privind capacitatea instituției de a recunoaște și gestiona fenomenul bullying.

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

Cazul semnalat la Școala Questfield Pipera evidențiază o serie de deficiențe legate de gestionarea sistematică a bullyingului și stigmatizării medicale, în contextul lipsei unor măsuri documentate și a unei reacții instituționale transparente. Persistența comportamentelor agresive, combinată cu absența unui cadru administrativ clar și cu presiunile exercitate asupra familiei, indică o posibilă tolerare a fenomenului în interiorul școlii.

În acest context, rămân deschise întrebări esențiale legate de mecanismele reale de protecție pe care instituția le aplică atunci când un copil reclamă un mediu nesigur, dar și despre modul în care se asigură responsabilitatea și trasabilitatea intervențiilor educaționale și administrative. Redacția continuă să solicite puncte de vedere oficiale și invită comunitatea să contribuie la o mai bună înțelegere a fenomenului.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro